.

17 septembrie 2009

Incerc sa ma mint ca nu imi este dor de el. Mi-am impus sa nu il vad,
macar pentru cateva zile, ca sa imi pot masura gradul de
suportabilitate a absentei lui. E un exercitiu de mentinere a
echilibrului intern. Am trait prea multe iubiri abstracte, mai mult
imaginate decat intamplate. Senzatia ca persoana iubita chiar este
langa mine ma ameteste. El este atat de concret si imi schimba atat de
natural obiceiurile si dorintele incat mi se face frica. Nu vreau sa
devin dependenta.

Dragostea chiar se intampla. Timpul curge
altfel. Mangai, sarut, simt. Este. Suntem. Am indoieli asupra
capacitatii mele de a suporta fericirea. Iubitul meu e frumos si tandru ,
iar eu nu fac decat sa caut modalitatile cele mai eficiente de a-l
chinui mai bine. Nu stiu sa iubesc ca o femeie. Iubesc egoist, asemenea
unui copil rasfatat si rautacios. Un mic dictator care nu accepta
ganduri, dorinte, visuri sau cuvinte legate, chiar si inconstient, de vreo alta femeie. Ma
obsedeaza sarutul lui cast pe fruntea mea. Ingrijorator de inocent. Ma
obsedeaza limitele mele ca fiinta senzuala si sexuala. M-am
indragostit, asa ca va trebui sa ne despartim.

Posted by in Diverse | No Comments »

.

2 septembrie 2009
 
Musc neincrezatoare si nehotarata. Nu imi plac biscuitii cu crema . Tocmai pentru faptul ca au crema. Crema de ciocolata insa umple
biscuitele asta doar pe jumatate, inviorand aluatul
crocant intr-un mod delicios care imi extaziaza papilele. E mai mult decat o
revelatie gustativa. E ceva proustian in biscuitii astia. O amintire a unui
timp pe care nu il pot identifica cu precizie. Atunci cand fericirea era
intotdeauna la indemana si viata incapabila de a fi finita.

Posted by in Diverse | No Comments »

.

25 august 2009
 
E sambata. Am mintea naclaita. Gandesc cu sincope. Nici
macar nu sunt obosita. Intotdeauna cand nu gasesc explicatii la incapacitatea
creierului meu de a functiona decent ma apuca frica. Ma gandesc la boli fara
nume, ascunse si latente care imi macina treptat creierii pana la anihilarea completa a ratiunii.
 
 Lumea se misca lenesa
si plictisita. Incerc sa ma concentrez la condus. Strada ingusta pe care am
intrat ma solicita mai mult decat as vrea in momentul asta. Un barbat in jur de
45 de ani, tragand dupa el o fetitza de 4-5 ani trece foarte aproape de masina,
stergand cu pantalonii portiera de pe partea mea. As putea sa bag mana in foc
ca e zugrav . Are maini mari, noduroase si jupuite. E foarte probabil sa fie
tatal fetitei, cu toate ca nu reusesc sa surprind nici un fel de semn de
afectiune paterna. Fetita are parul saten, ochi mari si pantaloni scurti rosii.
Pare cel mai cuminte copil.
 
In mana stanga barbatul tine lejer intre degete o
sticla de vodka plina pe jumatate si un pahar transparent de plastic. Lichidul din sticla pare a fi ceai, dupa culoare si densitate. Se opreste si umple paharul de
plastic, apoi se apleaca cu el catre fetitza si i-l tine la gura pana cand
copilul ia doua inghitituri mici. Ma intreb retoric cine o fi pus ceaiul in
sticla aia de vodka, pe care ma irita sa o vad atat aproape de fatza unui
copil. Unul dintre parinti, cu siguranta. Incerc sa mi-o imaginez pe mama
fetitzei.
 
Reusesc sa gasesc un loc de parcare. In fatza unui coafor
cochet cu decoratii argintii doua fete stau de vorba. Sunt imbracate comod cu
pantaloni trei sferturi si tricouri. Una dintre ele insa are pe cap, infipt
bine intr-un coc, un voal de mireasa. E destul de comica, imbracata in
pantaloni, cu adidasi si cu voalul ala elegant ce ii ajunge pana la umeri. Imi
vine sa zambesc, dar nu o fac. Fata cu voal pare stresata. Extrem de stresata. Sunt
sigura ca in momentul nimic nu i se pare funny. Incerc sa ma
pun in pielea ei si timp de cateva secunde si simt apasarea acelei sambete de
august in care trebuie sa se marite. Ies din pielea ei, dar ziua ramane in
continuare incomoda. E sambata si eu vreau week-end.
 

Posted by in Diverse | No Comments »

breakfast at tiffany’s

19 august 2009
     
 
   

Posted by in Diverse | No Comments »

.

17 august 2009
Sunt blocata in dupa-amiaza asta claustrofobica
a carei iesire parca nu o vad. Ma intreb terapeutic unde as vrea sa fiu sau ce as vrea sa fac si
imi dau seama ca nu vreau decat o chestie, sa fiu in afara labirintului meu de
ganduri. Si vise.
 
De cateva nopti imi populez visele cu
personaje ciudate, construite pe un fel de principiu sintetic, prin care
trasaturile a doua persoane cunoscute din viata reala se combina , generand o
singura persoana. Nu e o senzatie prea placuta. La lumina diminetii ma simt ca
un psihopat care isi omoara prietenii.
 
In rest, pofta nebuna de citit, ca in
tinereti, cu toate ca Updike nu e intotdeauna usor de digerat, vise nebune si o
lene fara sentimente de vina, greu de administrat.

Posted by in Diverse | No Comments »

.

1 august 2009
Pe L. o cunosc de 11 ani. Ma gandesc cat de mult m-am schimbat
eu in anii astia si cat de putin ea. Si cat de pozitiv este in cazul ei faptul
ca nu s-a schimbat.
 
Am admirat-o dintotdeauna pe L, poate uneori cu invidie . Ma
inhiba. Stia prea multe, explica prea bine, gandea, crea, traia, facuse
prea multe in acelasi numar de ani pe care ii adunasem si eu in buletin. Iar echilibrul
ei emotional stabil, imuabil, rezistent la orice fel de agent agresiv ma
complexa. Ma simteam atat de stramba langa ea.
 
Am crescut si am continuat sa o admir. Cu mai putina invidie
si mai multa afectiune. Nu ai cum sa faci altfel daca o cunosti. Multitudinea dorintelor si aspiratiilor ei, tratate intotdeauna cu maxima seriozitate continua sa ma fascineze.
 
 L. a facut
antropologie , si-a dat doctoratul in lingvistica, iar acum e in primul an la
medicina. S-a adaptat la italia fara sa incerce sa isi uite originile. A scris
poezii in italiana despre sentimentul de a trai in doua limbi si le-a scris
bine.
 
Tot ce face ea iese bine. M-am intrebat intotdeauna care sunt resursele ei secrete, de unde ii vin energiile care o ajuta sa isi duca la capat proiectele. L. are in jur 1, 60 si nu cantareste mai mult de 47 de kg. Se apropie
decisa de 30 de ani. O blonda cu piele palida, cu trup subtire, membre fragile
si muschi fin conturati. Un corp delicat de femeie si o minte sistematica de
barbat, intr-un om animat de o vointa disciplinata, de fier.
 
Nu stie sa renunte.
Nu o sa renunte niciodata la nici una dintre dorintele care i-au incins vreodata
axonii. E capabila sa isi modeleze ideile, emotiile, senzatiile. Sa puna mana
pe viata si sa o chinuie pana ia forma imaginata de ea. E puternica pentru ca viata
nu reuseste sa o oboseasca, ci sa o provoace.  

 

Posted by in Diverse | No Comments »

miez de noapte

24 iulie 2009

sau cum poate innebuni un motan din cauza unui fluture

Posted by in Diverse | No Comments »

.

24 iulie 2009

 

Vorbeste mult. Fara pauze. Sunt obosita, recunosc. Ma las topita intr-un
amalgam de cuvinte care tind sa se inchege intr-un fel de update. Vrea sa recupereze verbal in 20 de min cele 20 de ore in care nu ne-am vazut.  Nu sunt in stare sa ma tin ferm de continuitatea
vreuneo linii ideatice. Pe care nici macar nu o vad.
 
El stie ca as prefera sa taca, iar eu stiu ca tacerea il face nesigur. Incerc sa fiu atenta la intonatii. Nu inteleg inca daca pentru el a fost o zi buna sau nu. Daca ar fi
el la volan si eu as sta in dreapta, as putea sa il privesc in voie, mormaind
din cand in cand cate un da serios, vreo interjectie adecvata, simuland felia de atentie pe care si-o
doreste. Fara sa imi vada ochii. A inceput deja sa imi cunoasca ochii si isi
da seama daca ma plictiseste. Sau daca ma enerveaza. Sau cat poate sa ma enerveze. Ii place sa faca  jocul
asta.
 
"Just shut up and drive!" ar fi o varianta de replica care, exprimata sonor m-ar face sa ma simt mai bine, macar pe moment, si l-ar trece pe el la volan .
Dupa care, linistita,  as putea sa ii fac si  traducerea „Nu vreau decat sa ma uit la tine. In
nestire.” Cred ca i-ar placea sa auda chestia asta, dar nu i-o spun.

 

Posted by in Diverse | No Comments »

.

13 iulie 2009
 
 
 
Mai mult decat orice aici imi place lumina . Ziua are alta lumina . Viata prinde alta lumina si se incarca de alte sensuri. Te simti bine in lumina asta, in oricare dintre variantele ei. Inclusiv in absenta ei.

 

Posted by in Diverse | No Comments »

.

7 iulie 2009
Am zburat. Am fost agitata si plina de ganduri cenusii zile, nopti, saptamani, luni intregi, dar dupa ce m-am urcat in
avion  si m-am asezat,  m-am linistit instantaneu. Intr-o perspectiva rationala, stiintifica si
matematico-probabilistica situatia putea sa ma calmeze sau dimpotriva. Un
zbor scurt cu un airbus 310. In general nu ai nevoie de motive ca sa crezi in
rau. Avionul care s-a prabusit saptamana trecuta in Oceanul Indian era un A310.
Not funny.
 
Nu stiu cum am reusit sa adopt o perspectiva irationala, plina
de optimism. Sa imi induc cu o convingere de neclintit sentimentul ca nu se
poate intampla nimic rau. Ca nu am cum sa mor in ziua aia. O strategie exersata
pentru prima oara,  prin care am lasat ca
senzatia aia de bine sa ma stapaneasca cu calmul si forta unei intuitii cu
origini divine, incapabila de a fi pusa la indoiala.
 
In plus mi-am adus aminte si de un gand care reusise sa ma
linisteasca cu cateva zile in urma. Imi faceam lista cu lucrurile de luat  si m-am gandit ca vointa mea de a ma intoarce teafara din voiajul asta e 
atat de mare, imensa, atat de puternica incat nu se poate intampla nimic.
 
Apoi mi-a fost rau. Nu am mai calatorit de ceva timp printre
nori. Nu imi mai aduceam aminte cum se poate clatina o masinarie de sute de
tone prin aer. Sau poate nu am prins eu niciodata strada atat de accidentata,
ca sa citez gluma cuiva. Avionul s-a zgaltait fara pic de demnitate,
stimulandu-mi fiecare amintire a calatoriilor cu tramvaiul dintr-o tinerete atat de
indepartata parca. Si asa am ajuns sa ma gandesc ca am imbatranit. Aterizarea a
fost brusca, neplacuta, dar atat de minunata. S-au gasit unii care sa aplaude.
 
Doar in momentul in care am coborat ultima treapta a scarii
avionului si am simtit pamantul sub picioare, am avut curajul sa imi recunosc in
gand ca mi-a fost frica si m-am gandit la o tigara.
 
Era in jur de 8 seara si
soarele era rosu. Atat de aproape de pamant. Ireal . Spectaculos. De fapt totul
e atat de ireal dupa o calatorie cu avionul. Cel putin pentru mine. M-am gandit
ca pana ajung sa imi iau bagajul si sa ies o sa dispara si nu o sa mai apuc sa ii
fac poza. Aeroportul era strain, nou, promitator, obositor. Viu. Imi plac
aeroporturile.

 

Posted by in Diverse | No Comments »

« Previous Entries
Pagina următoare »
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro